De ce este imbratisarea un instrument vindecator atat de eficient? Pana nu demult credeam ca luciditatea, inteligenta si autoanaliza sunt principalele instrumente vindecatoare, dar ele nu inseamna nimic prin comparatie cu imbratisarea.

Omul simte nevoia sa fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiintei umane. Daca nu se simte iubit, omul incepe sa moara. Daca simte ca viata sa nu conteaza pentru nimeni, ea isi pierde semnificatia chiar pentru el insusi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibila. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru ca ii lipseste iubirea.

Intr-o lume plina de iubire, terapia nu ar fi necesara deloc, medicina ar da faliment, pur si simplu, iubirea ar fi mai mult decat suficienta. Imbratisarea nu este altceva decat un gest de iubire, de caldura, de atentie.

Simpla senzatie de caldura provenita de la cealalta persoana poate vindeca multe boli, inclusiv raceala si egoul. Ea este suficienta pentru a te transforma din nou intr-un ……copil. Nu de putine ori am auzit diversi psihologi spunand ca daca nu este imbratisat si sarutat suficient de mult, copilul nu poate creste normal. Lui ii lipseste un anumit tip de hrana. Sufletul are nevoie de hrana, la fel ca si trupul. Ii poti indeplini copilului toate nevoile fizice, dar daca nu il imbratisezi niciodata, el nu va creste normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simti tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hranit fizic, dar nu si afectiv. Daca nu este imbratisat, copilul scade in dimensiuni si poate chiar muri, chiar daca ii este asigurata hrana fizica. Corpul este ingrijit, dar sufletului ii lipseste iubirea.

El se izoleaza, devine rupt de existenta-mama.

Iubirea asigura aceasta punte, ea este radacina noastra.

Asa cum respiratia este esentiala pentru corpul fizic – daca incetam sa mai respiram, corpul moare – iubirea reprezinta respiratia interioara a sufletului. Acesta traieste prin iubire.

Luciditatea, inteligenta si autoanaliza nu sunt suficiente. Poti sa cunosti toate terapiile din lume, poti deveni un expert, dar daca nu cunosti arta iubirii nu vei ramane decat la suprafata activitatii terapeutice. Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi sufera in primul rand pentru ca nu au avut parte de iubire. De aceea, daca terapeutul simte o grija deosebita fata de pacientul sau, hranindu-l cu iubire si implinindu-i aceasta nevoie, starea acestuia din urma se poate schimba in mod miraculos.

Dincolo de orice indoiala, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care exista.

Freud se temea foarte tare de ea. Pe langa faptul ca, pentru el, imbratisarea nici nu intra in discutie, prefera chiar sa nu dea ochii cu pacientul, temandu-se sa nu simta o stare de simpatie, empatie, rezonanta fata de acesta dupa ce i-a ascultat toate plangerile si cosmarurile interioare. Se temea sa nu inceapa sa planga, sa nu i se umezeasca ochii, sau – Doamne fereste! – sa nu simta chiar nevoia de a-l lua de mana pe pacient. Se temea atat de tare de relatia de iubire dintre terapeut si pacient incat a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sa stea intins pe spate, iar psihanalistul statea pe un scaun in spatele sau, astfel incat sa nu fie nevoit sa dea ochii cu el.

Cat despre faptul ca imbratisarea este o adevarata terapie si care , de cele mai multe ori ne conduce la intrebarea „De ce este imbratisarea un instrument terapeutic atat de eficient?“ , putem raspunde , simplu, Da, este, desi este doar un gest. Dar nu orice gest, daca este extrem de autentic – daca la el participa inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instant intreaga situatie. Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sa le intelegem este urmatorul: ideea ca un copil moare, iar in om se naste adolescentul; ca adolescentul moare, iar in el se naste adultul tanar; ca si acesta moare, iar in om se naste adultul matur, si asa mai departe – este gresita. Nu dinspre aceasta perspectiva trebuie sa privim lucrurile, doarece copilul nu moare niciodata – nici o etapa nu moare. Copilul ramane de-a pururi, inconjurat de alte experiente, de adolescenta, apoi de tinerete, de maturitate si de batranete, dar nu moare.

Omul este la fel ca o ceapa, alcatuit din mai multe straturi succesive. Daca decojim ceapa, vom descoperi in curand foile fragede din interior. Cu cat ne apropiem mai mult de miez, cu atat mai fragede devin ele. Acelasi lucru este valabil si in ceea ce priveste omul: daca patrundem adanc in interiorul lui vom descoperi intotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.

IMBRATISAREA permite un asemenea contact. Daca imbratisam un om cu caldura, cu iubire, daca imbratisarea noastra nu reprezinta un simplu gest golit de semnificatie, ci unul autentic, daca inima noastra participa la el, intram imediat in contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafata reprezinta un act cu o imensa valoare terapeutica, intrucat inocenta copilului este vindecatoare in sine. Ea nu a fost “corupta”.

Astfel atingem miezul pur al persoanei in care “coruptia” nu a patruns niciodata, iar acest lucru este suficient pentru a declansa procesul de vindecare.

Copiii sunt atat de puri, atat de plini de vitalitate, debordeaza de atata energie. Regasirea acestei energii este suficienta pentru a-l vindeca pe om. Important este sa scotem acel copil din noi la lumina, iar imbratisarea este una din modalitatile cele mai eficiente.Autoanaliza este o cale mentala; IMBRATISAREA este calea INIMII. Mintea este cauza tuturor bolilor, in timp ce INIMA este sursa oricarei VINDECARI.

MeaTu